Glutenul, intoleranta la gluten si alimentatia copiilor in perioada de diversificare si crestere
Glutenul este un termen general folosit pentru a defini proteinele de origine vegetala continute in special in cereale precum: graul, orzul, secara sau ovazul. Cerealele sunt prelucrate de industria de morărit și panificație, iar calitatea glutenului din cerealele respective determină direct calitatea produsului de panificatie obținut (elasticitatea unui aluat frământat din făina cerealelor este dată de către gluten). Glutenul din grâu mai are și capacitatea de liant alimentar si este folosit în acest scop și pentru alte materii prime alimentare.
Intoleranta la gluten este un termen folosit pentru a descrie trei conditii speciale : alergia la grau, sensibilitatea non-celiaca la gluten si boala celiaca. Potrivit cercetarilor recente pana la 10 % din populatia globului sufera de diferite forme de sensibilitate la gluten.
Cele mai multe forme de intoleranta la gluten sunt de tip alergie la grau cu simptome cum ar fi urticariile, dificultatile de respiratie si problemele digestive, iar in cazurile grave se poate ajunge la anafilaxie – o reactive alergica brutala si severa cu posibile urmari fatale.
In boala celiaca simptomele sunt de: balonare, scadere in greutate si stagnare in crestere si dezvoltare, oboseala, crampe musculare, dureri de cap si apar datorita faptului ca organismul are dificultati in a obtine din alimentatie toate substantele nutritive de care are nevoie. Cilii din intestinul subtire in boala celiaca sunt atacati de anticorpi si distrusi in urma acestui proces distructiv organismul nu mai poate absorbi si metaboliza substantele nutritive vitale. Subnutritia este insotita de pierdere in greutate, anemie, densitate osoasa scazuta si probleme neurologice.
In cazuri destul de frecvente la intoleranta la gluten se mai asociaza si intoleranta la lactoza- mecanismul ar fi explicat de faptul ca cilii care sunt aliniati de-a lungul intestinului subtire nu sunt responsabili doar pentru absorbtia nutrientilor din alimentele consumate si celulele care sunt imediat in vecinatatea cililor (care produc lactaza care ajuta la digestia lactozei din produsele lactate) atunci cand cilii sunt deteriorati si aceste celule se vor deteriora, devin incapabile sa produca lactaza si se declanseaza intoleranta la lactoza.
Organismul persoanei cu boala celiaca (celiachie) se apară de gluten prin formare de anticorpi. Celiachia nu se vindecă, boala odată apărută rămâne pe toată durata vieții. Pot dispărea în timp doar anticorpii și simptomele bolii, care însă reapar atunci când se consumă iar cereale cu gluten (care devin astfel interzise pentru tot restul vietii). Tratamentul și evoluția bolii presupun evitarea totală a glutenului – pacientii trebuie sa elimine din dieta lor produse precum ovazul, graul, secara, orzul, alimentele sau bauturile care contin urme de malt, sos de soia si carnea de pui prajita și sa înlocuiasca cerealele cu gluten prin produse fabricate din cereale fără gluten :- porumb , orez, precum și pseudocerealele -mei, hrișcă, quinoa.
Riscul aparitiei intolerantei la gluten la copii este in legatura cu mai multi posibil factori:
- cu varsta de introducere in alimentatie a glutenului ;
- cu alimentatia de pana atunci a copilului- exclusiv alaptare , regim lactat mixt sau tip formula de lapte;
- cu diferiti factori virali sau bacterieni ;
- precum si cu factorul genetic mostenit de copilul respectiv.
Se estimeaza ca riscul de aparitie a intolerantei la gluten este cu atat mai mare cu cat introducerea sa in alimentatie este mai precoce, de aceea conform recomandarilor pediatrice actuale se doreste introducerea glutenului in intervalul optim de varsta a copilului intre 4 si 7 luni, nu mai devreme de 4 luni, dar nu mai tarziu de 7 luni.
In ceea ce priveste alaptarea versus alte tipuri de alimentatie se estimeaza ca alaptarea ar oferi o protectie doar relativa, fara a fi garantata o protectie de 100 % impotriva intolerantei la gluten fata de celelate scheme de alimentatie ale bebelusului.
De asemenea, existenta unui factor genetic semnifica faptul ca in decursul vietii copilului, mai devreme sau mai tarziu (fara a se putea preciza cu exactitate acest moment) se va instala aceasta intoleranta la gluten in contextul unui factor declansator aparent banal dar care activeaza terenul genetic preexistent al copilului.
In general, la copii manifestarile clinice ale intolerantei la gluten din boala celiaca sunt foarte zgomotoase, astfel incat diagnosticul este stabilit relativ repede: diaree cronica, cu scaune frecvente, voluminoase si pastoase sau apoase, inapetenta, astenie, varsaturi repetate, dureri abdominale, meteorism, stagnare sau chiar scadere in greutate, deficit statural ( deficit de crestere in inaltime) , anemie, rahitism, deformari osoase si fracturi, edeme , sangerari nazale si alte forme de hemoragii, retard psiho-motor, intarziere in aparitia dintilor, tulburari de concentrare, tulburari hormonale (menstruale sau de aparitie a caracterelor sexuale), dureri osoase si articulare, parestezii. Toate aceste manifestari sunt consecinta sindromului de malabsorbtie cu efecte directe si severe asupra cresterii si dezvoltarii copilului. Sunt totusi situatii cand manifestarile sunt fruste si este prezenta doar anemia si eventual un deficit ponderal usor sau doar o stare de oboseala, astenie fizica persistenta.
Diagnosticul de boala celiaca se face printr-un set de investigatii care sa sustina si confirme manifestarile clinice mai sus amintite.
- Se determina anticorpii specifici (antitransglutaminaza IgA si Ig G, antigliadina, antiendomisium);
- se efectueaza endoscopia digestiva superioara cu biopsie de confirmare a leziunii mucoasei intestinale;
- se face o evaluare genetica- tipizare HLA si in final un bilant general- metabolic si hormonal pentru aprecierea gradului de malabsorbtie.
In momentul existentei unui diagnostic de certitudine, abordarea corecta este instituirea unei diete cu restrictie de gluten – o dieta corecta, stricta si sustinuta (pentru o perioada lunga de timp sau chiar pentru tot restul vietii – in functie de forma de boala). Dieta fara gluten contine urmatoarele grupe alimentare si nutrienti in categoria “permise”: -carne, -peste, -oua, -lapte si branzeturi, – fructe si legume,- leguminoase- fasole boabe, linte , -seminte si oleaginoase, porumb, orez, hrisca, quinoa, mei, soia, tapioca, amaranth. In categoria de alimente “interzise” avem :- cerealele – grau, orz, ovaz, secara si fainurile derivate din aceste cereale ( toate tipurile- alba, graham, din grau dur, gris), maltul, aditivii alimentari cu gluten, alimentele procesate cu amidon , Alaturi de dieta se initiaza si tratamentul specific de corectare a deficientelor metabolice si hormonale asociate, ducand astfel la reluarea proceselor de crestere si dezvoltare normale ale copilului respectiv.
Este foarte important pentru copil sa se evalueze complet clinic- simptomatic si paraclinic –analize specifice si doar dupa formularea unui diagnostic pozitiv de intoleranta la gluten sa se initieze dieta gluten-free precum si celelalte tratamente specifice conform modificarilor metabolice sau hormonale decelate. Nu este recomadata introducerea unei diete restrictive pentru gluten doar cu caracter profilactic, de prevenire a unor eventuale fenomene de intoleranta la gluten sau in alte scopuri terapeutice cum ar fi scaderea ponderala (dieta tip cura de slabire ) intrucat nu se justifica restrictiile si carentele pe care le impune acest tip de dieta in scopurile mai sus mentionate.
In cazul confirmarii intolerantei la gluten, copilul va fi monitorizat pluridisciplinar de o echipa complexa:
- un medic pediatru,
- medic diabetolog-nutritionist ,
- doctor endocrinolog, etc. cu evaluarea statusului fizic si a bilantului metabolic si hormonal al copilului, si care va emite si ajusta corespunzator indicatiile de dieta si tratament (este o afectiune cronica care necesita monitorizare pe termen lung sau permanenta).
Dr. Luminita Florea