Diagnosticarea si tratamentul obezitatii copiilor

By: Neuropain | Tags: | Comments: 0 | august 2nd, 2017

Din punct de vedere medical, primul pas important este reprezentat de identificarea si diagnosticarea copilului obez, criteriile de diagnostic ale obezitatii la copil nefiind aceleasi cu cele ale adultului obez.
La copii se foloseste indicele de masa corporala (IMC = raportul intre greutate – exprimata in kilograme si inaltime – exprimata in metru la patrat), dar se raporteaza la varsta copilului, astfel ca exista tabele speciale ce interpreteaza IMC-ul raportat la varsta copilului sub forma percentilelor (se numeste percentila IMC/varsta). Medicul pediatru sau endocrinolog este cel mai in masura sa evalueze copilul si sa traga semnalul de alarma mai departe.
Se mai poate masura circumferinta taliei, exprimata in centrimetri, care se coreleaza bine cu riscul cardio-metabolic si arata distributia de tip central-visceral al grasimii. Si aceasta valoare a taliei se poate raporta la varsta si se interpreteaza prin tabele specifice.
Cea mai simpla metoda de identificare a problemelor de greutate si metabolice la copil in practica medicala este reprezentata de raportul talie/sold. Ambele valori fiind exprimate in centimetri, limitarea este data de faptul ca metoda se poate folosi doar la copilul de peste 6 ani. O valoare de peste 0,5 a acestui raport arata clar prezenta riscului cardio-metabolic si a problemelor de greutate la copilul respectiv.
Odata identificata problema obezitatii la copil (prin anamneza – un istoric familial de obezitate sau risc etnic de obezitate, examenul clinic general alaturi de analizele specifice endocrino-metabolice) trebuie alcatuit un plan interventional general asupra stilului de viata al copilului respectiv. Principiile de baza ale acestui plan interventional cuprind:

1. Evaluarea corecta a obezitatii copilului, stadializarea ei si a bolilor asociate (complicatiile), de catre medicul pediatru, endocrinolog, nutritionist si in functie de prezenta complicatiilor si a altor specialisti.
2. Interventiile propriu-zise asupra stilului de viata si comportamentului copilului sunt pe partea de alimentatie, pe partea de miscare si in ceea ce priveste alcatuirea unui plan de strategie practica – imediata, dar si a unui plan de strategie pe termen lung de schimbare a stilului de viata (o monitorizare continua, pe durata lunga de timp).

Pe partea de alimentatie sunt vizate:

• modificarea tiparului meselor: mese regulate, mese frecvente in familie, modificarea (scaderea) portiilor, prezenta obligatorie a micului dejun.
• modificarea aportului alimentar: cu cresterea aportului alimentelor bogate in nutrienti, cu continut caloric mediu-mic si indice glicemic scazut, cresterea aportului de legume si fructe si a gustarilor sanatoase, scaderea consumului bauturilor cu zahar si a gustarilor cu zahar, cresterea aportului de apa.
• modificari in familie: recomandarile de schimbare ale alimentatiei se aplica pentru intreaga familie pentru a nu se simti izolat copilul de restul membrilor (intreaga familie mananca la fel, fara exceptii), asumarea rolului de coordonator de modificare a stilului de viata de catre o persoana adulta din viata copilului, mama/tatal care cumpara si/sau gateste mancarea. Este extrem de important rolul “de model – sursa de inspiratie” al parintilor pentru copilul respectiv (copilul copiaza-imprumuta comportamentul alimentar al parintilor).
• implicarea unui ajutor specializat – medic nutritionist sau dietetician pentru alcatuirea unui plan de meniu si dieta. Planul va fi reevaluat periodic pentru aprecierea eficientei lui prin cantarire si evaluarea statusului nutritional, dar si pentru varierea meniurilor cu cresterea compliantei copilului la dieta in acest fel. Medicul nutritionist este o persoana cheie in reusita schimbarii stilului de viata si comportamental al copilului obez, fiind un partener de baza in echipa copil-familie in cadrul strategiei de schimbare a stilului de viata atat imediat cat si pe termen lung.

Pe partea de miscare sunt vizate doua directii distincte- activitatea fizica si activitatea de tip sedentar, recomandandu-se:

• cresterea activitatii fizice: intamplatoare si neplanificata, a activitatilor casnice in care poate fi implicat copilul, mersul pe jos sau bicicleta (de la sau catre scoala), cresterea timpului rezervat jocului sau exercitiilor cu familia sau prietenii si nu in ultimul rand al activitatile in aer liber.
• scaderea activitatii sedentare:- reducerea timpului in fata ,,ecranelor,, ( sub 2 ore/ zi este recomandarea specialistilor pentru copii mici); – scoaterea televizorului din dormitor; -controlul parintilor asupra accesului la ,,ecrane,,- TV, calculator, tableta, telefon, internet; – apare si aici un important rol,,model,, al parintelui pentru combaterea sedentarismului copilului ( un parinte sedentar va avea un copil ce ii va copia comportamentul sedentar).
• implicarea unui specialist kineto-terapeut pentru exercitii organizate si recuperare medicala daca este necesara.
  In ceea ce priveste planul de strategie practica imediata sau pe termen lung este nevoie de prezenta familiei in primul rand, a nutritionistului si a psihoterapeutului in unele cazuri (ajutorul de tip ,,suport” pentru tulburarile de comportament alimentar in special) si cuprinde:
  • setarea unor ,,tinte,, – se pot seta comportamentul alimentar sau cel al miscarii si o tinta a greutatii ( de etapa, intermediara sau o tinta finala a greutatii pe care doreste sa o atinga copilul)
  • controlul stimulilor (din mediul inconjurator copilului)- sa nu manance in fata TV; sa nu existe TV in camera copilului; sa se foloseasca farfurii de dimensiuni mai mici la masa; sa nu existe rezerve de mancare nesanatoasa in casa ( dulapul cu lucruri ,,bune,, interzise pe care copilul sa fie tentat sa il acceseze pe ascuns).
  • copilul mare, scolarul sau adolescentul cu probleme de greutate, se poate automonitoriza printr-un jurnal alimentar personal zilnic, cu pedometru zilnic (monitorizeaza astfel numarul de pasi si distantele parcurse in fiecare zi). Cantarirea saptamanala, nu zilnica va fi notata intr-un jurnal al greutatii (cu aparitia astfel a graficului de evolutie a greutatii si o evaluare a eficientei schimbarilor de stil de viata aplicate).

Din pacate putem vorbi si despre o boala mondiala severa- obezitatea morbida la copii sau adolescenti, o boala pentru care nu exista inca ghiduri de tratament, dar care ia o amploare din ce in ce mai mare (un numar expoziv de cazuri nou descoperite in fiecare zi la nivel global) si care reprezinta o mare problema a societatii prin conditiile speciale de abordare si prin cheltuielile pe care le solicita: personal medical calificat multidisciplinar ( endocrinolog, specialist in somn, ortoped, psihiatru, nutritionist), echipament medical specializat si adaptat greutatilor mari, centre terapeutice adaptate varstei.

In aceste cazuri de obezitate morbida in afara de masurile planului interventional general se poate vorbi si despre o serie de alte masuri si interventii complementare: medicatie (farmacoterapie), diete severe (very low energy – alcatuite din bauturi sau pulberi hipocalorice), chirurgie bariatrica. Pentru toate aceste variante complementare nu exista insa studii pe termen lung asupra efectelor la copii sau adolescenti, decizia facandu-se doar prin consimtamant informat si cu acordul familiei.

Dr Luminita Florea – Medic specialist Nutritie si boli metabiloce, coordonatorul echipei de nutritie NeuroPain